Cuvintele Dinauntrul Meu: Proza Scurta – hinnat ja saatavuus

The Words Inside Me. Short Stories This book is in Romanian. It contains pieces of writing, some in prose, others in verse, revealing the day-to-day thoughts, actions and reactions of a young wife and mother. Iată cum ncepe cartea de proză scurtă Cuvintele dinăuntrul meu de Alina Maria Ivan, o fermecătoare culegere de proză scurtă şi poeme care oglindesc viaţa de zi cu zi a unei tinere soţii şi mame: Trăiesc n fiecare zi povestea propriei mele vieţi, o viaţă frumoasă, plină de senzaţii, culori, forme şi cuvinte. Am iubit cuvintele de c nd eram mică. Auzeam c te un cuv nt de la mama sau tata şi mi răm nea aşa suspendat, parcă, de retină. "NE NDEM NATICĂ" aşa mi spunea mama c nd scăpam mereu pe jos c te ceva. Ţin minte că am scăpat o dată o pungă ntreagă de orez şi mama m-a certat. Atunci mi-am promis să nu mi cert copiii niciodată. Bine nţeles că nu m-am ţinut de promisiune. Trăiam alături de mama, tata şi fratele meu mai mare ntr-un apartament din blocurile comuniste din Braşov. Oraşul era mare, dar lumea mea era mică, frumoasă şi comodă. Pe atunci nu ştiam ce nseamnă capăt de coloană sau frig, eram prea mică, mult prea mică. Am nvăţat nsă, mai apoi, ce nseamnă toate acestea. Mama era de o frumuseţe nemaipomenită, pentru mine nsemna tot ceea ceea ce este mai minunat n lume. C t de mult o iubeam pe mama, aşa cum, de altfel, o iubesc şi acum. Călca rufe pe masa de lemn din bucătărie, masă trainică făcută de tatăl ei, bunicul meu, unul dintre cei mai straşnici oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Ne iubea bunicul. Nu ne spunea multe cuvinte, dar ne făcea să simţim. Nu l voi uita nicic nd cum lucra ntre uşile lui dragi, cum m ng ia lemnul cu m inile şi cum simţea materialul că devine ceea ce doreau sătenii. Unii comandau la bunicul uşi, alţii cadre de ferestre, alţii scaune sau mese, dubluri la uşi sau cadre mari, ovale pentru biserica din sat. Eram m ndră că ştiam că ramele acelea erau făcute de m inile bunicului şi pentru mine Dumnezeu era n ele. Da, mama călca n bucătăria apartamentului de două camere unde am locuit timp de douăzeci şi şapte de ani, iar ai mei au locuit acolo treizeci şi unu de ani. Călca şi razele soarelui se jucau n părul ei castaniu. "Eşti aşa de frumoasă, mami " Mama călca cearşafuri mari, albe după ce le spăla n cadă cu m inile, st nd parcă ntr-o poziţie nefirească acolo deasupra acelor lenjerii care, ude păreau nişte găluşti chinezeşti uriaşe. Maşina de spălat Albalux a ajuns t rziu n apartamentul nostru capăt de coloană. Mama spăla mult, călca, făcea curăţenie, scotea covoarele afară şi le arunca peste bătător ca un adevărat bărbat. Mama era femeie, bărbat, tehnician, administrator, nvăţătoare, personaj, dar mai ales era mama, mama mea, mama pe care o am năuntru pentru totdeauna, femeia al cărui s nge curge n venele mele.